SST, sistemul elvetianului care a produs peste 80 de carduri pro, si singura tehnica de pe lista validata printr-un studiu real

Patrick Tuor e un coach elvețian, fost sportiv de competiție din 1994 până în 2004, campion mondial și câștigător al cardului de pro în 1999. Printre sportivii pe care i-a antrenat se numără doi români, Dan Cristian, primul român care a obținut cardul de pro IFBB la categoria 212, și Georgian Anghel-Birică, care a câștigat Tsunami Cup Pro în 2021 și s-a calificat la Olympia în Classic Physique. Tuor mai antrenează și pe actualul campion 212 Olympia, Keone Pearson, aflat acum la al patrulea titlu consecutiv, plus nume precum Fabian Mayr și Dennis Wolf.

Tuor a creat SST, Sarcoplasma Stimulating Training, special pentru sportivi avansați. Ideea lui, după ani de antrenament, mușchiul unui sportiv avansat devine tolerant la metodele clasice, are nevoie de un stimul complet diferit ca să mai răspundă.

Dintre toate tehnicile de pe listă, SST e singura cu un studiu clinic real în spate, nu doar teorie sau anecdote. Un studiu publicat în Frontiers in Physiology în 2019 a comparat antrenamentul tradițional cu două variante de SST, pe 12 bărbați antrenați, măsurând grosimea musculară direct, nu doar senzația de pompare. Rezultatul, grupurile SST au obținut o grosime musculară mai mare la biceps și triceps față de antrenamentul tradițional, cu un volum total de antrenament mai mic. Mai puțin lucru, rezultat acut mai bun. Există și un al doilea studiu, mai recent, care compară SST cu rest-pause și antrenament tradițional pe răspuns metabolic și psihologic.

Astea sunt rezultate acute, dintr-o singură ședință, nu un studiu pe termen lung de 8 sau 12 săptămâni care să arate creștere reală de mușchi în timp. Dar e cel mai solid punct de plecare dintre toate tehnicile prezentate aici.

În studiu au existat două variante de SST. SST-RIV, varianta cu pauze variabile, și SST-CT, varianta cu tip de contracție variabil, care a ieșit cea mai bună dintre cele două la grosime musculară. Pe asta ne concentrăm.

Structura exactă folosită în studiu, pentru biceps

Un exercițiu de izolare, de exemplu flexii cu bara la bicepsul brachial. Începi cu o greutate la care ajungi la eșec muscular, execuție normală. Imediat după, scazi greutatea cu 20%, și execuți un nou set tot până la eșec, dar de data asta cu tempo controlat, o secundă pe faza de ridicare, patru secunde pe faza de coborâre, excentric lent și controlat. După 20 de secunde pauză, scazi din nou greutatea cu încă 20%, și faci un set până la eșec cu tempoul inversat, patru secunde pe ridicare, o secundă pe coborâre, aproape exploziv pe partea concentrică. La final, fără să mai scazi greutatea, ții o contracție izometrică, o poziție statică, până la eșec.

Practic e un drop set clasic, dar fiecare treaptă schimbă tipul de contracție, nu doar greutatea. Normal, lent excentric, rapid concentric, static. Patru stimuli diferiți pe aceeași serie de mușchi, într-un singur bloc, fără pauze lungi.

Pentru cine e potrivit, la fel ca la celelalte tehnici avansate, nu pentru un client la început de drum. E un instrument pentru sportivi cu experiență, care au nevoie de ceva diferit ca să mai simtă un stimul real.

Articol informativ, cu scop educativ pentru antrenori și practicanți avansați, nu un plan de antrenament personalizat.