Postul intermitent: ce arata studiile

Imaginează-ți o persoană care renunță la micul dejun, mănâncă prima masă la prânz și ultima la ora șase seara, convinsă că fereastra de alimentație de opt ore este secretul pe care prietenii ei, care numără calorii la fiecare masă, încă nu l-au descoperit. Amândouă metodele pot funcționa, dar întrebarea pe care și-au pus-o cercetătorii este dacă una funcționează cu adevărat mai bine decât cealaltă, nu doar dacă funcționează.

Cel mai mare și mai lung studiu clinic randomizat de până acum, care a comparat direct postul intermitent cu restricția calorică zilnică obișnuită, nu a găsit o diferență semnificativă statistic între cele două metode, nici în greutatea pierdută, nici în markerii metabolici urmăriți, pe parcursul unui an întreg.

Ce arată cel mai amplu studiu de până acum

Studiul HELENA, condus de Schübel și colegii, publicat în 2018 în American Journal of Clinical Nutrition, este descris de autori drept cea mai amplă cercetare de acest tip de până la acel moment. 150 de persoane supraponderale sau obeze, cu vârste între 35 și 65 de ani, au fost repartizate aleatoriu în trei grupuri, pe parcursul a 50 de săptămâni, aproape un an. un grup cu restricție calorică intermitentă, în care participanții mâncau normal cinci zile pe săptămână și reduceau caloriile cu 75% în celelalte două zile, neconsecutive, un grup cu restricție calorică zilnică obișnuită, cu un deficit constant de aproximativ 20%, și un grup de control, fără nicio recomandare de restricție.

La final, grupul cu restricție intermitentă a pierdut în medie 5,2% din greutatea inițială, grupul cu restricție zilnică a pierdut 4,9%, iar grupul de control doar 1,7%. Diferența dintre cele două grupuri cu restricție calorică nu a fost semnificativă statistic, ceea ce înseamnă că, practic, cele două metode au produs rezultate asemănătoare. Studiul a fost finanțat de Asociația Helmholtz a Centrelor de Cercetare din Germania, o sursă de finanțare publică, fără sponsorizare comercială declarată.

Ce arată datele adunate din mai multe studii

O analiză sistematică publicată în 2019 în revista Nutrients a trecut în revistă studiile clinice randomizate, cu durată de cel puțin opt săptămâni, care au comparat forme de restricție calorică intermitentă sau alimentație restricționată în timp cu restricția calorică zilnică obișnuită, la adulți supraponderali sau obezi. Din cele 11 studii incluse care au comparat direct cele două abordări, 9 nu au găsit nicio diferență semnificativă statistic între grupuri, nici în greutatea pierdută, nici în grăsimea corporală pierdută.

Autorii analizei notează că postul intermitent poate fi o alternativă utilă pentru persoanele cărora le este mai ușor să respecte o astfel de structură decât să numere calorii zilnic, dar datele adunate până acum nu susțin ideea că ar produce, în sine, rezultate superioare restricției calorice obișnuite, atunci când cele două metode sunt comparate direct, în condiții controlate.

Ce rezultă, pus cap la cap

Atât studiul HELENA, cel mai amplu de acest tip, cât și analiza sistematică a mai multor studii mai mici converg spre aceeași concluzie. postul intermitent și restricția calorică zilnică obișnuită par să ducă, în medie, la rezultate similare în privința greutății pierdute, atunci când sunt comparate direct, pe perioade de câteva luni până la un an. Diferența dintre cele două metode pare să țină mai mult de care dintre ele este mai ușor de respectat pentru o anumită persoană, nu de un avantaj metabolic inerent al uneia față de cealaltă.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește un sfat medical. Persoanele cu diabet, tulburări de alimentație în antecedente sau alte afecțiuni medicale ar trebui să discute cu un medic înainte de a începe un regim de post intermitent.